ștremeleag (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
ștremeleág, ștremelége și ștremeleáguri, s.n. și ștremelégi, s.m. (reg.) 1. (s.n.) tulpină fără ramuri sau fără frunze. 2. (s.n.) băț, bâtă. 3. (s.n.) furcă de tors. 4. (s.n.) partea lemnoasă a fructului de porumb, fără boabe. 5. (s.n.) parte a cozii calului pe care crește părul. 6. (s.m.) om înalt și slab.
ștremeleag (Dicționaru limbii românești, 1939)
ștremeleág m., pl. egĭ (cp. cu ung. termelek, producțiune, lucru crescut). Munt. vest. Strujan, covrag. Fig. Iron. Om prea înalt și slab. V. dîrjală și terteleag.