ștraf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘTRAF, ștrafuri, s. n. (
Înv.) Amendă. – Din
germ. Strafe, rus. štraf.ștraf (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)ștraf1,
ștráfuri, s.n.
1. (înv. și pop.) amendă; (în expr.)
a pune la ștraf = a amenda (pe cineva).
2. (înv. și reg.) pedeapsă.
3. (reg.) joc care constă în aruncarea unei monede cât mai aproape de o linie trasată pe teren.
4. (reg.; în forma:
ștreaf) obor comunal în care se închid vitele găsite păscând în locuri oprite.
ștraf (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)ștraf2, ștráfuri, s.n. (reg.)
1. camion.
2. (în forma:
ștreaf; în expr.)
a umbla ca un ștreaf = a hoinări.
ștraf (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ștraf (-furi), s. n. – Amendă.
Germ. Strafe „pedeapsă”, prin intermediul
rus. štraf (Borcea 212; Sanzewitsch 210).
ștraf (Dicționaru limbii românești, 1939)ștraf n., pl.
urĭ (rus.
štraf, d. germ.
strafe).
Pop. Amendă. – Și
ștreaf (est).
ștraf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ștraf (
înv.)
s. n.,
pl. ștráfuriștraf (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ștraf n.
pop. amendă:
o cocoană plătise ștraf la Viena GHICA. [Rus. ȘTRAFŬ (din nemț.
Straf).
ștraf (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘTRAF, ștrafuri, s. n. (
înv.) Amendă. — Din
germ. Strafe, rus. štraf.