ștolui - explicat in DEX

ștolui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘTOLUÍ, ștoluiesc, vb. IV. Tranz. A supune o piele operației de ștoluire. – Din germ. dial. stollen.

ștolui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ștoluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștoluiésc, imperf. 3 sg. ștoluiá; conj. prez. 3 să ștoluiáscă

ștolui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘTOLUÍ, ștoluiesc, vb. IV. Tranz. A supune o piele operației de ștoluire. — Din germ. dial. stollen.