șters (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘTERS1 s. n. Faptul de
a șterge. –
V. șterge.șters (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘTERS2, ȘTEÁRSĂ, șterși, -se, adj. 1. (Despre cuvinte, fragmente dintr-un text etc.) Care nu se vede bine; care a fost ras, tăiat cu o linie, suprimat.
2. Lipsit de culoare, de strălucire; neclar, spălăcit, palid. ♦
Fig. (Despre oameni) Lipsit de expresivitate; neremarcabil; fără calități, mediocru.
3. Care și-a pierdut forma, aspectul; tocit. ♦ Estompat, vag.
4. Fig. (Despre sunete, glas) Lipsit de rezonanță; stins. –
V. șterge.șters (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șters s. n.șters (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)șters a.
1. fără lustru:
cotoare ștearsă; 2. ros prin frecare:
monedă ștearsă.șters (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘTERS1 s. n. Faptul de
a șterge. —
V. șterge.șters (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘTERS2, ȘTEÁRSĂ, șterși, -se, adj. 1. (Despre cuvinte, fragmente dintr-un text etc.) Care nu se vede bine; care a fost ras, tăiat cu o linie, suprimat.
2. Lipsit de culoare, de strălucire; neclar, spălăcit, palid. ♦
Fig. (Despre oameni) Lipsit de expresivitate; neremarcabil; fără calități, mediocru.
3. Care și-a pierdut forma, aspectul; tocit. ♦ Estompat, vag.
4. Fig. (Despre sunete, glas) Lipsit de rezonanță; stins. —
V. șterge.