ștenap (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ȘTENÁP, ștenapi, s. m. (
Reg.) Par, stâlp de lemn întrebuințat la facerea gardurilor și a pereților de nuiele, ca traversă la calea ferată etc.
ștenap (Dicționaru limbii românești, 1939)ștenáp m.
Olt. Stîlp de lemn. – Și
șteneap, pl.
epĭ. V.
stobor, tarac.