ștemui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘTEMUÍ, ștemuiesc, vb. IV.
Tranz. A lovi sau a presa marginea unei table nituite sau marginea capetelor de nit, pentru a asigura etanșeitatea îmbinării. – Din
germ. stemmen.ștemui (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȘTEMUÍ vb. tr. a etanșa marginile tablelor nituite, cu ajutorul unei unelte speciale. (după germ.
stemmen)
ștemui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ștemuí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. ștemuiésc, imperf. 3
sg. ștemuiá; conj. prez. 3
să ștemuiáscăștemui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘTEMUÍ, ștemuiesc, vb. IV.
Tranz. A lovi sau a presa marginea unei table nituite sau marginea capetelor de nit, pentru a asigura etanșeitatea îmbinării. — Din
germ. stemmen.