ștecăr (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘTÉCĂR, ștecăre, s. n. Piesă la capătul unui șnur, care face contactul între un aparat electric și priza de curent; fișă de curent. [
Var.:
ștécher s. n.] – Din
germ. Stecker.ștecăr (Dicționar de neologisme, 1986)ȘTÉCĂR s.n. Piesă montată de obicei la capătul unui șnur, care face contactul dintre un aparat electric și priza de curent. [Var.
ștecher s.n. / < germ.
Stecker].
ștecăr (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȘTÉCĂR s. n. piesă montată la capătul unui șnur care face contactul dintre un aparat electric și priza de curent; fișă (2). ♦ triplu ~ = dispozitiv pentru racordarea simultană a trei ștecăre la aceeași priză. (< germ.
Stecker)
ștecăr (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ștécăr s. n.,
pl. ștécăreștecăr (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘTÉCĂR, ștecăre, s. n. Piesă la capătul unui șnur, care face contactul între un aparat electric și priza de curent; fișă de curent. [
Var.:
ștécher s. n.] — Din
germ. Stecker.