șteap - explicat in DEX

șteap (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘTEAP, ștepi, s. m. (Reg.) 1. Cotor de plantă rămas după secerat sau cosit. ♦ Mărăcine ascuțit; țepușă, ghimpe. 2. Bucată de lemn, scurtătură. – Din scr. štap, germ. Stab.

șteap (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
șteáp, -uri, s.n. – 1. Bucată de lemn. 2. Vreasc: „Îs ca pomii dezgrădiți: / Care pângă dânșii trec / Cu șteapuri îi ștepuiesc” (Memoria 2001: 113). – Din srb. štap, der. din germ. Stab „baston„.

șteap (Dicționaru limbii românești, 1939)
șteap (Munt. vest, Olt.) m., pl. epĭ, și știp (Trans). m. (germ. stab, pron. Și ștap, băț, de unde și sîrb. štap. Dac. 3, 709 și 746). Băț de azvîrlit după oĭ, după poame ș. a. Cotor de plantă rămas în pămînt după cosit orĭ secerat (rev. I. Crg. 5, 375): asemenea glugilor de strujenĭ într´un răstav de ștepĭ (despre un steag între baĭonete. CL. 1913, 826). Ghimpe: un șteap intrat în labă.

șteap (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șteap (reg.) s. m., pl. ștepi

șteap (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șteap n. ghimpe: scoate-mi șteapul ce mi-a intrat în labă ISP.; 2. Mold. bucată de lemn ce ciobanul svărle după oi. [Slav. ȘTEPA, așchie].

șteap (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘTEAP, ștepi, s. m. (Reg.) 1. Cotor de plantă rămas după secerat sau cosit. ♦ Mărăcine ascuțit; țepușă, ghimpe. 2. Bucată de lemn, scurtătură. — Din sb. štap, germ. Stab.