șteand - explicat in DEX

șteand (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘTEAND, șteanduri, s. n. (Reg.) Putină mică cu capac, în care se păstrează produse lactate. – Din săs. Stand.

șteand (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
șteánd (-duri), s. n. – Putină, mai ales pentru păstratul produselor lactate. Germ. Stand, prin intermediul săs. stînd (Mîndrescu, 89; Borcea 210; Drăganu, Dacor., III, 709; Graur, BL, III, 32; Gáldi, Dict., 195) sau germ. Ständer (Candrea).

șteand (Dicționaru limbii românești, 1939)
șteand (ea dift.) n., pl. urĭ (sas. stand saŭ germ. ständer, par, stîlp ?). Vest. Putinică acoperită de transportat brînză, ĭaurt, unt ș. a. – În est ștean.

șteand (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șteand (reg.) s. n., pl. șteánduri

șteand (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘTEAND, șteanduri, s. n. (Reg.) Putină mică cu capac, în care se păstrează produse lactate. — Din săs. Stand.