ștampila - explicat in DEX

ștampila (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘTAMPILÁ, ștampilez, vb. I. Tranz. A pune, a aplica o ștampilă (2). [Var.: stampilá vb. I] – Din ștampilă.

ștampila (Dicționar de neologisme, 1986)
ȘTAMPILÁ vb. I. tr. A pune o ștampilă. [Var. stampila vb. I. / < it. stampigliare, cf. fr. estampiller].

ștampila (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ȘTAMPILÁ vb. tr. a aplica o ștampilă. (< fr. estampiller, după it. stampigliare)

ștampila (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
ștampila, ștampilez v. t. 1. a săruta cu pasiune. 2. a învineții ochii (cuiva) cu lovituri de pumn.

ștampila (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ștampilá (a ~) vb., ind. prez. 3 ștampileáză

ștampila (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘTAMPILÁ, ștampilez, vb. I. Tranz. A pune, a aplica o ștampilă (2). [Var.: stampilá vb. I] — Din ștampilă.