ștachetă - explicat in DEX

ștachetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘTACHÉTĂ, ștachete, s. f. 1. (Reg.) Ulucă, leaț. 2. Bară subțire, așezată transversal, confecționată din lemn, metal sau material plastic, peste care trebuie să sară sportivii la întreceri sau la exerciții de atletism, fără să o atingă. [Var.: stachétă s. f., ștachéte s. m.] – Din germ. Staket.

ștachetă (Dicționar de neologisme, 1986)
ȘTACHÉTĂ s.f. Ulucă. ♦ Bară subțire așezată orizontal, peste care trebuie să sară sportivii. [Var. stachetă s.f., ștachet, ștachete s.m. / < germ. Staket, cf. it. stecchetto].

ștachetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ȘTACHÉTĂ s. f. 1. bară subțire orizontală, peste care trebuie să sară sportivii. 2. (fig.) nivel de calitate a ceva. (< germ. Staket)

ștachetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ștachétă s. f., g.-d. art. ștachétei; pl. ștachéte

ștachetă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘTACHÉTĂ, ștachete, s. f. 1. (Reg.) Ulucă, leaț. 2. Bară subțire, așezată transversal între doi stâlpi, confecționată din lemn, metal sau material plastic, peste care se execută sărituri în înălțime (libere sau cu prăjina) în atletism. [Var.: stachétă s. f., ștachéte s. m.] — Din germ. Staket.