ștănțar - explicat in DEX

ștănțar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘTĂNȚÁR, ștănțari, s. m. Muncitor care croiește talpa încălțămintei tăind-o cu ștanța (1). – Ștanță + suf. -ar.

ștănțar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ștănțár s. m., pl. ștănțári

ștănțar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘTĂNȚÁR, ștănțari, s. m. Muncitor care croiește talpa încălțămintei tăind-o cu ștanța (1). — Ștanță + suf. -ar.