șprițui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘPRIȚUÍ1, șprițuiesc, vb. IV.
Refl. (
Fam.) A consuma șpriț
1 sau alte băuturi alcoolice;
p. ext. a se ameți, a se îmbăta. –
Șpriț1 +
suf. -ui.șprițui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘPRIȚUÍ2, șprițuiesc, vb. IV.
Tranz. A stropi cu un lichid. – Din
germ. spritzen.șprițui (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)șprițuí,
șpríțui și
șprițuiésc, vb. IV (reg.)
1. (despre vița de vie) a stropi cu vermorelul.
2. (în exploatarea lemnului) a turna apă pe uluc (jilip) pentru a înlesni alunecarea buștenilor.
3. a face spălături interne la animale cu șprița (v.).
4. (despre pereți) a tencui.
șprițui (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȘPRIȚUÍ vb. tr. a stropi cu un lichid (lac, vopsea etc.). (< germ.
Spritzen)
șprițui (Dicționar de argou al limbii române, 2007)șprițui, șprițuiesc v. r. a consuma șpriț sau alte băuturi alcoolice
șprițui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șprițuí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. șprițuiésc, imperf. 3
sg. șprițuiá; conj. prez. 3
să șprițuiáscășprițui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘPRIȚUÍ1, șprițuiesc, vb. IV.
Refl. (
Fam.) A consuma șpriț1 sau alte băuturi alcoolice;
p. ext. a se ameți, a se îmbăta. [
Pr.: -
țu-i]—
Șpriț1 +
suf. -
ui.șprițui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘPRIȚUÍ2, șprițuiesc, vb. IV.
Tranz. A stropi cu un lichid. [
Pr.: -
țu-i] — Din
germ. spritzen.