șpraiț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘPRAIȚ, șpraițuri, s. n. Piesă de lemn cu care se execută o șpraițuire; proptea. – Din
germ. Spreize.șpraiț (Dicționar de neologisme, 1986)ȘPRÁIȚ s.n. Piesă de lemn sau de metal servind ca element de sprijinire a cofrajelor. [Pron.
șpraiț. / < germ.
Spreiss].
șpraiț (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȘPRAIȚ s. n. piesă de lemn, de metal, element de sprijinire a cofrajelor. (< germ.
Spreize)
șpraiț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șpraiț (
reg.)
s. n.,
pl. șpráițurișpraiț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘPRÁIȚ, șpraițuri, s. n. Grindă de lemn cu care se execută o șpraițuire; proptea. — Din
germ. Spreize.