șpil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘPIL, șpiluri, s. n. (
Arg.) Aranjament (incorect), plan necinstit; șmecherie. – Din
germ. Spiel.șpil (Dicționar de neologisme, 1986)ȘPIL s.n. (
Argotic) Joc (necinstit); șmecherie. [< germ.
Spiel].
șpil (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȘPIL s. n. (arg.) aranjament neonest, plan necinstit. ♦ (fam.) a prinde ~ ul = a se dumiri. (< germ.
Spiel)
șpil (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)șpil, (șpir), s.n. – Șmecherie, pont. – Din germ. Spiel „joc, partidă” (Țurcanu 2005).
șpil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șpil (
arg.,
fam.)
s. n.,
pl. șpílurișpil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘPIL, șpiluri, s. n. (
Arg.) Aranjament (incorect), plan necinstit; șmecherie. — Din
germ. Spiel.