șpighel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘPÍGHEL s. n. Fontă cu adaos de siliciu și mangan, folosită la fabricarea oțelurilor dure. – Din
germ. Spiegel[eisen].
șpighel (Dicționar de neologisme, 1986)ȘPÍGHEL s.n. (
Metal.) Aliaj format din fier, carbon, siliciu, mangan și fosfor. [Pl.
-le, -luri. / < germ.
Spiegel].
șpighel (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)șpíghel,
șpíghele, s.n. (înv.) oglindă.
șpighel (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȘPÍGHEL s. n. formă cu adaos de siliciu și mangan folosită la fabricarea oțelurilor dure. (< germ.
Spiegel/eisen/)
șpighel (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ȘPÍGHEL s. n. Fontă cu adaos de siliciu și mangan, folosită la fabricarea oțelurilor dure. –
Germ. Spiegel.șpighel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șpíghel s. n.șpighel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘPÍGHEL s. n. Fontă cu adaos de siliciu și mangan, folosită la fabricarea oțelurilor dure. — Din
germ. Spiegel[eisen].