șperlă - explicat in DEX

șperlă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘPÉRLĂ s. f. (Reg.) Cenușă încă fierbinte care acoperă cărbunii; spuză ◊ Expr. A da pe cineva prin șperlă = a se purta rău cu cineva, a-l maltrata; a pune pe cineva într-o situație penibilă. A o da prin șperlă = a o păți. – Et. nec.

șperlă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
șpérlă, -e, (sperlă), s.f. – 1. Cenușă fierbinte amestecată cu jăratic; spuză. 2. Praf, pulbere: „Și, Doamne, ce furtuni veneau înaintea ei (a Dochiei) și după ea și ziceau că se va face șperlă” (Bilțiu 1999: 90; Săliștea de Sus). – Et. nec. (DER, DEX).

șperlă (Dicționaru limbii românești, 1939)
șpérlă, V. sperlă.

șperlă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șpérlă (reg.) s. f., g.-d. art. șpérlei

șperlă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șperlă f. Mold. cenușă de cărbuni aprinși: a arunca șperlă în ochi; a da prin șperlă, a prinde cu minciuni (metaforă luată dela frigerea fripturei); cred că nu mă vei da prin șperlă și nu-l vei lăsa să mă bată CR. [Cf. croat SPÈRLITI, a arde (v. pară)].

șperlă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘPÉRLĂ s. f. (Reg.) Cenușă încă fierbinte care acoperă jarul; spuză. ◊ Expr. A da pe cineva prin șperlă = a se purta rău cu cineva, a-l maltrata; a pune pe cineva într-o situație penibilă. A o da prin șperlă = a o păți. — Et. nec.