șperțar - explicat in DEX

șperțar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘPERȚÁR, -Ă, șperțari, -e, s. m. și f. Persoană care obișnuiește să primească sau să pretindă șperț. – Șperț + suf. -ar.

șperțar (Dicționaru limbii românești, 1939)
șperțár, -ă s. Acela care primește șperț.

șperțar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șperțár (fam.) s. m., pl. șperțári

șperțar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘPERȚÁR, -Ă, șperțari, -e, s. m. și f. Persoană care obișnuiește să primească sau să pretindă șperț. — Șperț + suf. -ar.