șpan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘPAN1, șpani, s. m. 1. (În orânduirea feudală din Transilvania) Titlu dat nobilului care avea funcția corespunzătoare vicontelui sau contelui din Apus; nobil care deținea acest titlu; stăpânitor sau (mai târziu) șef administrativ al unui ținut.
2. (
Înv. și
reg.) Intendent, administrator. – Din
magh. span.șpan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘPAN2, șpanuri, s. n. 1. Așchie provenită din prelucrarea la strung, la freză a metalelor, a lemnului etc.
2. Despicătură tăiată din butuci de brad, din care se fac șindrile sau doage. – Din
germ. Span.șpan (Dicționarul limbii române literare vechi (1640-1780) - Termeni regionali, 1987)ȘPAN s.m. (Ban., Trans. SV) Nobil care stăpînea sau administra un ținut.
Cine va ține vrăji, aceia să să de șpanilor, să nu să vor lăsa. SAVA, AȘEZĂMÎNTURILE.
Din mila... șpanului săcuilor. SA, 2r.
Ishpan. Castellanus. Comes. AC, 344; cf. PP, 3. ♦ (Mold.) Nobil.
Izvorîia den toată lumea la Italiia, pentru să fie în volniciia Italiei șpan, adecă nemiș, cum dzic leșii șlehtici. NCL I, 47; cf. M. COSTIN; N. COSTIN.
Variante:
ișpan (AC, 344; PP, 3).
Etimologie: magh.
spán, ispán.
Cf.
șleahtic.
șpan (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)șpan, șpani, s.m.
1. (înv.; în orânduirea feudală din Transilvania) titlu dat nobilului care avea funcția corespunzătoare vicontelui sau contelui din Apus; nobil care deținea acest titlu; stăpânitor al unui ținut.
2. (înv. și reg.) administrator, intendent al unui ținut.
3. (reg.) prefect.
4. (reg.) subprefect.
5. (reg.) pădurar.
șpan (Dicționar de neologisme, 1986)ȘPAN s.n. 1. Așchie de lemn sau de metal provenită din prelucrarea acestora la strung, la freză etc.
2. Despicătură tăiată din butuci de brad, din care se fac șindrile sau doage. [Pl.
șpanuri, (s.m.)
șpani. / < germ.
Span].
șpan (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȘPAN s. n. așchie de lemn sau de metal din prelucrarea acestora la strung, la freză etc. (< germ.
Span)
șpan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)șpan (-ni), s. m. – Viceguvernator al unui comitat maghiar, subprefect.
Mag. spán, ispán (Candrea; S. Pop,
Dacor., VIII, 66). –
Der. fișpan, s. m. (
Trans., prefect, guvernator), din
mag. fő-ispán.șpan (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)șpan, -i, s.m. – (În Transilvania Evului Mediu) Viceconte, viceguvernator al unui comitat maghiar, subprefect. În Maramureș are și sensul de prefect (v. Bârlea 1924: Lenghel 1979) sau logofăt (Țiplea 1906): „Nu-mi dau mintea cât o am / De binele unui șpan” (Bârlea 1924 II: 265). Șpan, nume propriu. – Din magh. spán, ispán „prefect” (DER).
șpan (Dicționaru limbii românești, 1939)1) șpan m. (ung.
ispán).
Trans. Vicecomitele unuĭ comitat în Ungaria.
șpan (Dicționaru limbii românești, 1939)2) șpán, -ă adj. V.
span.