șpăltui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘPĂLTUÍ, șpăltuiesc, vb. IV.
Tranz. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. – Din
germ. spalten.șpăltui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șpăltuí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. șpăltuiésc, imperf. 3
sg. șpăltuiá; conj. prez. 3
să șpăltuiáscășpăltui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘPĂLTUÍ, șpăltuiesc, vb. IV.
Tranz. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. — Din
germ. spalten.