șpăcluială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘPĂCLUIÁLĂ, șpăcluieli, s. f. 1. Faptul de
a șpăclui. 2. Strat subțire de ipsos sau de chit care se aplică pe tencuială sau pe lemnărie cu ajutorul șpaclului. [
Pr.:
-clu-ia-] –
V. șpăclui.șpăcluială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șpăcluiálă (șpă-clu-) s. f.,
g.-d. art. șpăcluiélii; pl. șpăcluiélișpăcluială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘPĂCLUIÁLĂ, șpăcluieli, s. f. 1. Faptul de
a șpăclui. 2. Strat subțire de ipsos sau de chit care se aplică pe tencuială sau pe lemnărie cu ajutorul șpaclului. [
Pr.: -
clu-ia-] —
V. șpăclui.