șpăclui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘPĂCLUÍ, șpăcluiesc, vb. IV.
Tranz. A aplica, a răzui, a netezi cu șpaclul un strat subțire de ipsos, de chit etc. –
Șpaclu +
suf. -ui.șpăclui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șpăcluí (a ~) (șpă-clu-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. șpăcluiésc, imperf. 3
sg. șpăcluiá; conj. prez. 3
să șpăcluiáscășpăclui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘPĂCLUÍ, șpăcluiesc, vb. TV.
Tranz. A aplica, a răzui, a netezi cu șpaclul un strat subțire de ipsos, de chit etc. —
Șpaclu +
suf. -
ui.