șovâlcăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘOVÂLCĂÍ, șovấlcăi, vb. IV.
Intranz. (
Reg.) A șchiopăta. –
Șovâlc +
suf. -ăi.șovâlcăi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)șovâlcăí, șovâlcăi, vb. IV (reg. și fam.)
1. a șchiopăta, a merge greu.
2. (despre obiecte) a se clătina; a sta să se răstoarne.
3. (în forma:
șovâlcâi) a se legăna în vânt; a fâlfâi.
șovâlcăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șovâlcăí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 3
șovấlcăie, imperf. 3
sg. șovâlcăiá; conj. prez. 3
să șovấlcăieșovâlcăi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘOVÂLCĂÍ, șovấlcăi, vb. IV.
Intranz. (
Reg.) A șchiopăta. —
Șovâlc +
suf. -ăi.