șoricioaică - explicat in DEX

șoricioaică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘORICIOÁICĂ, (1) șoricioaice, s. f. 1. Femela șoarecelui. 2. (Pop.) Substanță otrăvitoare, reprezentând un compus al arsenului, folosită mai ales contra șoarecilor; șorecie, șoriceasă. – Șoarece + suf. -oaică.

șoricioaică (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
șoricioaică s. f. sg. alcool de calitate inferioară.

șoricĭoaĭcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
șoricĭoaĭcă (oaĭ o silabă) f. (d. șoarice). Un fel de otravă p. șoaricĭ și guzganĭ. (E un trioxid de arsenic, un acid arsenios saŭ o anidridă arsenioasă [As₂ O₃] supt [!] forma unuĭ praf alb). – Și -ceasă.

șoricioaică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șoricioáică¹ (femela șoarecelui) s. f., g.-d. art. șoricioáicei; pl. șoricioáice

șoricioaică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șoricioáică² (otravă) (pop.) s. f., g.-d. art. șoricioáicei

șoricioaică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șoricioaică f. piatra șoarecelui sau acid arsenios, servă la stărpirea șoarecilor.

șoricioaică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘORICIOÁICĂ, (1) șoricioaice, s. f. 1. Femela șoarecelui. 2. (Pop.) Substanță otrăvitoare, reprezentând un compus al arsenului, folosită mai ales contra șobolanilor; șorecie, șoricească. — Șoarece + suf. -oaică.