șoricel - explicat in DEX

șoricel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘORICÉL, șoricei, s. m. 1. Diminutiv al lui șoarece; șoricuț. 2. (Pop.) Boală a vitelor care se manifestă prin umflături mari sub piele. – Șoarece + suf. -el.

șoricel
ȘORICEL, șoricei, s. m. (Inform.) Sinonim cu maus (2). – Cf. engl. mouse, fr. souris.

șoricel (Dicționaru limbii românești, 1939)
șoricél m., pl. eĭ. Șoarice [!] mic. O plantă ranunculacee (myosórus minimus). Coada șoriceluluĭ. V. coadă.

șoricel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șoricél s. m., pl. șoricéi, art. șoricéii

șoricel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șoricel m. 1. puiu de șoarece; 2. Bot. bătrâniș.(V. coadă); 3. pl. umflături (de mărimea șoarecilor) sub pântecele vitelor.

șoricel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘORICÉL, șoricei, s. m. 1. Diminutiv al lui șoarece; șoricuț. 2. (Pop.) Boală a vitelor care se manifestă prin umflături mari sub piele. — Șoarece + suf. -el.