șoriceasă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘORICEÁSĂ s. f. (
Pop.) Șoricioaică (
2). –
Șoarece +
suf. -easă.șoriceasă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)șoriceásă s.f. (pop.)
1. otravă de șoareci; șoricioaică, șorecie.
2. femela șoarecelui; șorecoaie.
șoriceasă (Dicționaru limbii românești, 1939)șoriceásă, V.
șoricĭoaĭcă.șoriceasă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șoriceásă (otravă) (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. șoricéseișoriceasă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘORICEÁSĂ s. f. (
Pop.) Șoricioaică (
2). —
Șorece +
suf. -
easă.