șoricește (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘORICÉȘTE adv. Ca șoarecii, în felul șoarecilor;
p. ext. pe furiș, tiptil. –
Șoarece +
suf. -ește.șoricește (Dicționaru limbii românești, 1939)șoricéște adv. Ca șoareciĭ.
șoricește (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șoricéște adv.șoricește (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘORICÉȘTE adv. Ca șoarecii, în felul șoarecilor;
p. ext. pe furiș, tiptil. —
Șoarece +
suf. -
este.