șoproneață(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȘOPRONEÁȚĂ,șopronețe, s. f. (Rar) Șopron. – Șopron + suf. -eață.
șoproneață(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) șoproneáță (reg.) (șo-pro-) s. f., g.-d. art. șopronéței; pl. șopronéțe
șoproneață(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȘOPRONEÁȚĂ,șopronețe, s. f. (Reg.) Șopron. — Șopron + suf. -eață.