șopotitor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȘOPOTITÓR, -OÁRE,șopotitori, -oare, adj. Care șopotește. – Șopoti + suf. -tor.
șopotitor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) șopotitór adj. m., pl. șopotitóri; f. sg. și pl. șopotitoáre
șopotitor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȘOPOTITÓR, -OÁRE,șopotitori, -oare, adj. Care șopotește. — Șopoti + suf. -tor.