șopoti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘOPOTÍ, șopotesc, vb. IV.
1. Intranz. (Despre apă, vânt, frunze; la
pers. 3) A murmura, a susura.
2. Intranz. și
tranz. A vorbi în șoaptă, a schimba vorbe în șoaptă; a șopti. – Din
șopot.șopoti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șopotí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. șopotésc, imperf. 3
sg. șopoteá; conj. prez. 3
să șopoteáscășopotì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)șopotì v. Mold. a șopti:
pâraiele umflate curg iute șopotind AL.
șopoti (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘOPOTÍ, șopotesc, vb. IV.
1. Intranz. (Despre apă, vânt, frunze; la
pers. 3) A murmura, a susura.
2. Intranz. și
tranz. A vorbi în șoaptă, a schimba vorbe în șoaptă; a șopti. — Din
șopot.