șopârlaiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘOPÂRLÁIȚĂ, șopârlaițe, s. f. 1. (
Pop.) Anghină difterică.
2. Numele a două plante erbacee;
a) plantă meliferă cu tulpina dreaptă, cu frunzele ovale sau ascuțite și cu florile albastre, rar roz, folosită în medicina populară
(Veronica orchidea); b) mică plantă cu flori mari, albe, rar roșietice, și cu fructul o capsulă
(Parnassia palustris). [
Pr.:
-la-i-] –
Șopârlă +
suf. -aiță.șopârlaiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șopârláiță (
pop.)
(-la-i-) s. f.,
g.-d. art. șopârláiței; pl. șopârláițeșopârlaiță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)șopârlaiță f.
1. gușter;
2. mică plantă cu floricele albe, crește prin pășunile mlăștinoase (
Parnassia palustris). [Pentru sensul 1 V.
gușter].
șopârlaiță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘOPÂRLÁIȚĂ, șopărlaițe, s. f. 1. (
Pop.) Anghina difterică.
2. Numele a două plante erbacee:
a) plantă meliferă cu tulpina dreaptă, cu frunzele ovale sau ascuțite și cu florile albastre, rar roz, folosită în medicina populară (
Veronica orchidea);
b) mică plantă cu flori mari, albe, rar roșietice, și cu fructul o capsulă (
Parnassia palustris). [
Pr.: -
la-i-] —
Șopârlă +
suf. -
aiță.