șontorogi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘONTOROGÍ, șontorogesc, vb. IV.
Intranz. și
refl. A (se) ologi. – Din
șontorog.șontorogi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șontorogí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. șontorogésc, imperf. 3
sg. șontorogeá; conj. prez. 3
să șontorogeáscășontorogi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘONTOROGÍ, șontorogesc, vb. IV.
Intranz. și
refl. A deveni sau a face pe cineva șchiop, schilod. — Din
șontorog.