șont - explicat in DEX

șont (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘONT, ȘOÁNTĂ, șonți, șoante, adj. (Reg.; adesea substantivat) Șchiop, schilod. – Cf. ciont, magh. sánta.

șont (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
șont, șoántă, șonți, șoánte, adj. (reg.; adesea substantivat) 1. șchiop; schilod. 2. pocit, caraghios.

șont (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șont (reg.) adj. m., pl. șonți; f. șoántă, pl. șoánte

șont (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘONT, ȘOÁNTĂ, șonți, șoante, adj. (Reg.; adesea substantivat) Șchiop, schilod. — Cf. ciont, magh. sánta.