șolticărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘOLTICĂRÍE, șolticării, s. f. Escrocherie, vicleșug, tertip. ♦ Ștrengărie, șmecherie, ghidușie, poznă. –
Șoltic +
suf. -ărie.șolticărie (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)șolticăríe,
șolticăríi, s.f. (reg.)
1. escrocherie, vicleșug, viclenie, tertip, șarlatanie.
2. șmecherie, ștrengărie; ghidușie, poznă.
șolticărie (Dicționaru limbii românești, 1939)șolticăríe f.
Nord. Șarlatanie, coțcărie, șmecherie.
șolticărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șolticăríe (
reg.)
s. f.,
art. șolticăría, g.-d. art. șolticăríei; pl. șolticăríi, art. șolticăríileșolticărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘOLTICĂRÍE, șolticării, s. f. (
Reg.) Escrocherie, vicleșug, tertip. ♦ Ștrengărie, șmecherie, ghidușie, poznă. —
Șoltic +
suf. -
ărie.