șoltic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘOLTÍC, -Ă, șoltici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care recurge la escrocherii, la viclenii, la tertipuri. ♦ Ștrengar, șmecher, ghiduș, poznaș. – Din
săs. scholtig.șoltic (Dicționaru limbii românești, 1939)șóltic, -ă adj. (sas.
scholtig, germ.
schuldig, vinovat. V.
șoaldă).
Nord. Șarlatan, coțcar, șmecher.
șoltic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șóltic (
reg.)
adj. m.,
pl. șóltici; f. șóltică, pl. șólticeșoltic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘOLTÍC, -Ă, șoltici, -ce, adj. (R.eg.; adesea substantivat) Care recurge la escrocherii, la viclenii, la tertipuri. ♦ Ștrengar, șmecher, ghiduș, poznaș. — Din
săs. scholtig.șòltic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)șòltic a. și m. Mold. șmecher. [Termen luat din graiul evreo-german].