șoldi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘOLDÍ, șoldesc, vb. IV.
Tranz. (
Pop.) A vătăma un animal la șolduri, lovindu-l sau supunându-l unor eforturi prea mari. ♦
Refl. Fig. (Despre lucruri) A se lăsa într-o parte; a se strâmba. – Din
Șold.șoldi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șoldí (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. șoldésc, imperf. 3
sg. șoldeá; conj. prez. 3
să șoldeáscășoldi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘOLDÍ, șoldesc, vb. IV.
Tranz. (
Pop.) A vătăma un animal la șolduri, lovindu-l sau supunându-l unor eforturi prea mari. ♦
Refl. Fig. (Despre lucruri) A se lăsa într-o parte; a se strâmba. — Din
șold.