șoimește (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘOIMÉȘTE adv. Ca șoimul; ager, sprinten, iute. –
Șoim +
suf. -ește.șoimește (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șoiméște adv.șoimește (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘOIMÉȘTE adv. Ca șoimul; ager, sprinten, iute. —
Șoim +
suf. -
ește.