șoimărit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘOIMĂRÍT s. n. Vânătoare cu ajutorul șoimilor (
1). –
Șoim +
suf. -ărit.șoimărit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șoimărít s. n.șoimărit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘOIMĂRÍT s. n. Vânătoare cu ajutorul șoimilor (
1). —
Șoim +
suf. -
ărit.