șofran (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘOFRÁN, șofrani, s. m. 1. Plantă erbacee cu frunzele lungi și înguste și cu florile violete cu linii purpurii, din care se extrage o substanță aromatică de culoare galbenă, folosită în medicină, în bucătărie și în industrie
(Crocus sativus). ♦
P. ext. Substanță colorantă extrasă din această plantă.
2. (
Bot.) Șofrănel (
1). – Din
rus. șafran, pol. szafran.șofran (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)șofrán (-ni), s. m. –
1. Plantă din care se extrage o substanță galbenă (Crocus sativus). –
2. (
S. n.) Substanță extrasă din această plantă. –
Mr. șăfrane, megl. șăfran. Per. za ’fran, arab. za ’farān, prin intermediul
sl. šafranŭ (Miklosich,
Fremdw., 128; Cihac, II, 383; Conev 46),
cf. sb.,
bg.,
cr.,
slov.,
rus. šafran, ceh. šafrán, pol. szafran, ngr. σαφράνι,
tc. safran. –
Der. șofrănaș, s. m. (plantă, Carthamus tinctorius);
șofrănel, s. m. (plantă, Crocus banaticus);
șofrăniu, adj. (galben);
șofrăni, vb. (a vopsi cu șofran).
șofran (Dicționaru limbii românești, 1939)șofrán m. ca plantă și n. ca văpsea [!] (vsl.
šafranŭ, d. ar.
za´feran, turc.
safran, ngr.
safráni; fr. germ.
safran). 1. O plantă iridee bulboasă din stigmatele florilor căreĭa se scoate o văpsea galbenă întrebuințată în bucătărie (la colorat pastele ca să înșele ochĭu), în industrie și în medicină ca stomahic [!] și emenagog (
crocus sativus).
Țăranu (Țiganu, mocanu) nu știe ce e șofranu, țopîrlanu nu știe ce e traĭu de om cĭoplit. 2. Altă plantă, din familia compuselor, ale căreĭ florĭ daŭ o coloare [!] tot galbenă, de unde-ĭ și vine numele, luat de la precedenta (
cártamus tinctórius).
șofran (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șofrán (șo-fran) s. m.,
pl. șofránișofran (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)șofran n. plantă bulboasă ale cării flori uscate și pulverizate servă la colorat (
Crocus sativus). [Slav. ȘAFRANŬ].
șofran (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘOFRÁN, șofrani, s. m. 1. Plantă erbacee cu frunze lungi și înguste și cu florile violete cu linii purpurii, din care se extrage o substanță aromatică de culoare galbenă, folosită în medicină, în bucătărie și în industrie (
Crocus sativus). ♦
P. ext. Substanță colorantă extrasă din această plantă.
2. (
Bot.) Șofrănel (
1). — Din
rus. șafran, pol. szafran.