șofrac (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)șofrác,
șofráci, s.m. (reg.)
1. sfredeluș, pitulice.
2. pasăre cu penele multicolore, cu pene albe și negre în coadă; codălbiță.
șofrac (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)șofrác (-ci), s. m. – (
Bucov.) Pasăre (Troglodytes parvulus). –
Var. Banat
șofrag. Sl.,
cf. sb. čvorak „graur”,
švraka „coțofană” (Candrea; Scriban); dar lipsește veriga de legătură. Trebuie să fie cuvînt identic cu
șofran, s. m. (Banat, varietate de șoim, Lanius collurio), care pare că s-ar fi contaminat cu
șofran (planta).
șofrac (Dicționaru limbii românești, 1939)șofrác m. (sîrb.
čvorak, graur. Cp. și cu
cĭocîrlie și bg. rus.
skvoréc, graur, sîrb.
čvrčak, greĭer,
svraka, coțofană, țarcă). O păsărică (sfredeluș). V.
sfrancĭoc.șofrac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)șofrac m.
Zool. sfredeluș. [Origină necunoscută].