șofrăniu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘOFRĂNÍU, -ÍE, șofrănii, adj. De culoare galbenă. –
Șofran +
suf. -iu.șofrăniŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)șofrăníŭ, -íe adj. (d.
șofran). De coloarea [!] galbenă deschisă a șofranuluĭ.
șofrăniu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șofrăníu (rar)
(șo-fră-) adj. m.,
f. șofrăníe; pl. m. și
f. șofrăníișofrăniu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)șofrăniu a. galben ca șofranul.
șofrăniu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘOFRĂNÍU, -ÍE, șofrănii, adj. (Rar) De culoare galbenă. —
Șofran +
suf. -
iu.