șoferiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘOFERÍȚĂ, șoferițe, s. f. Femeie care conduce un automobil sau un autobuz. –
Șofer +
suf. -iță.șoferiță (Dicționar de neologisme, 1986)ȘOFERÍȚĂ s.f. Femeie conducător de automobil. [<
șofer +
-iță].
șoferiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șoferíță s. f.,
g.-d. art. șoferíței; pl. șoferíțeșoferiță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘOFERÍȚĂ, șoferițe, s. f. Femeie care conduce un autovehicul. —
Șofer +
suf. -
iță.