șoaldă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘOÁLDĂ, șoalde, s. f. 1. (În
expr.) ◊
(A umbla) cu șoalda = (a umbla) cu șmecherii, cu vicleșug, cu minciuni.
2. Momeală artificială pentru pești folosită în apele repezi. –
Cf. săs. solt „datorie bănească; vină”.
șoaldă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)șoáldă (-de), s. f. – Înșelăciune, vicleșug. Probabil din
germ. Schuld „vină”, prin mijlocirea
săs. scholt (Lacea,
Dacor., III, 745). –
Der. șoldiu, adj. (urît, dezagreabil), care a ajuns să se confunde cu
șoldiu „deșelat”;
șoltic, s. m. (ștrengar, șmecher);
șolticărie, s. f. (minciună, înșelătorie).
șoaldă (Dicționaru limbii românești, 1939)șoáldă f., pl. inuz.
e (sas.
scholt, germ.
schuld, vină, abatere din drumu drept. V.
șoltic).
Fam. A umbla cu șoalda, a umbla cu fofîrlica, a căuta să´nșelĭ orĭ să te substragĭ [!] de la muncă.
șoaldă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șoáldă (
fam.)
s. f.,
g.-d. art. șoáldei; pl. șoáldeșoaldă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)șoaldă f. înșelăciune (în jocul cu arșice):
a umbla cu șoalda, a căuta să păcălească (lit. a umbla șoldiș).
șoaldă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘOÁLDĂ, șoalde, s. f. 1. (
Fam.; în
expr.)
(A umbla) cu șoalda = (a umbla) cu șmecherii, cu vicleșug, cu minciuni.
2. Momeală artificială pentru pești folosită în apele repezi. —
Cf. săs. šölt „datorie bănească; vină”.