șoimănesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘOIMĂNÉSC, EÁSCĂ, șoimănești, adj. De șoim;
fig. viteaz. –
Șoiman +
suf. -esc.șoĭmănesc (Dicționaru limbii românești, 1939)șoĭmănésc v. tr. (d.
șoĭmane).
Vest. Zăpăcesc, betegesc, lovesc pin [!] vre-o boală năprasnică. – La Gor. 88,
-ăresc.șoimănesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șoimănésc adj. m.,
f. șoimăneáscă; pl. m. și
f. șoimănéștișoimănesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘOIMĂNÉSC, -EÁSCĂ, șoimănești, adj. De șoim;
fig. viteaz. —
Șoiman +
suf. -
esc.