șnit - explicat in DEX

șnit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘNIT, șnituri, s. n. 1. Suprafață formată de marginile tăiate ale unei cărți. 2. Marginea liberă a tălpii la încălțăminte. – Din germ. Schnitt.

șnit (Dicționar de neologisme, 1986)
ȘNIT s.n. (Poligr.) 1. Suprafață formată pe marginile tăiate ale unei cărți. 2. (Tehn.) Stanță. 3. Marginea liberă a tălpii la încălțăminte. 4. Jumătate dintr-o halbă de bere. [< germ. Schnitt].

șnit (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ȘNIT s. n. 1. (poligr.) suprafață pe marginile tăiate ale unei cărți. 2. (tehn.) stanță. 3. marginea liberă a tălpii la încălțăminte. 4. jumătate dintr-o halbă de bere. (< germ. Schnitt)

șnit (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
șnit (-turi), s. n. – La berărie, jumătatea recipientului numit halbă. Germ. Schnitt (Candrea).

șnit (Dicționaru limbii românești, 1939)
*șnit n., pl. urĭ (germ. schnitt, tăĭetură, șnit). Rar. Jumătate de pahar de bere, un pahar nu prea plin. V. halbă, țap, regală.

șnit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șnit s. n., pl. șníturi

șnit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șnit n. pahar mic de bere, cam o jumătate de halbă. [Termen introdus de chelnerii austriaci].

șnit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘNIT, șnituri, s. n. 1. Suprafață formată din marginile tăiate ale unei cărți. 2. Marginea liberă a tălpii la încălțăminte. — Din germ. Schnitt.