șnițel - explicat in DEX

șnițel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘNÍȚEL, șnițele, s. n. Preparat culinar făcut dintr-o felie subțire de carne, bătută cu ciocanul de lemn, trecută succesiv prin făină, ou și pesmet și prăjită în grăsime. – Din germ. Schnitzel.

șnițel (Dicționar de neologisme, 1986)
ȘNÍȚEL s.n. Carne de vițel, de porc, de miel etc. tăiată în felii subțiri, muiată în făină, în ou și în pesmet și prăjită în grăsime. [Pl. -le, -luri. / < germ. Schnitzel].

șnițel (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ȘNÍȚEL s. n. felie subțire de carne muiată în făină, ou și pesmet și prăjită în grăsime. (< germ. Schnitzel)

șnițel (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
șnițél (-le), s. n. – Un tip de escalop. Germ. Schnitzel (Borcea 209).

șnițel (Dicționaru limbii românești, 1939)
*șnițel n., pl. e (germ. schnitzel). Friptură prăjită în pesmet pisat.

șnițel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șníțel s. m., pl. șníțele

șnițel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șnițel n. bucată de carne prăjită în pesmeți: să ne ceară șnițel și supă AL. [Nemț. SCHNITZEL].

șnițel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘNÍȚEL, șnițele, s. n. Preparat culinar făcut dintr-o felie subțire de came bătută cu ciocanul de lemn, trecută succesiv prin făină, ou și pesmet și prăjită în grăsime. — Din germ. Schnitzel.