șmotri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘMOTRÍ, șmotresc, vb. IV.
Tranz. (
Fam.) A mustra, a dojeni; a bate. – Din
șmotru.șmotri (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)șmotrí,
șmotrésc, vb. IV (înv.)
1. (despre unități militare) a trece în revistă, a inspecta.
2. (despre soldați) a instrui (cu asprime).
3. (reg. și fam.) a învăța, a instrui sever (pe cineva).
4. (reg. și fam.) a mustra, a dojeni.
5. (reg.) a bate (pe cineva).
șmotri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șmotrí (a ~) (
reg.,
fam.)
(șmo-tri) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. șmotrésc, imperf. 3
sg. șmotreá; conj. prez. 3
să șmotreáscășmotri (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘMOTRÍ, șmotresc, vb. IV.
Tranz. (
Reg. și
fam.) A mustra, a dojeni; a bate. — Din
șmotru.