șmirghel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘMÍRGHEL s. n. 1. Rocă metamorfică formată în cea mai mare parte dintr-o masă de granule (fine) de corindon, alternând cu magnetit; emeri.
2. Material abraziv în stare de pulbere, obținut din șmirghel (
1) sau fabricat pe cale sintetică. ♦ Hârtie acoperită cu un astfel de material, folosită pentru a freca, a curăța sau a lustrui unele obiecte în industria lemnului, în lăcătușărie etc. – Din
germ. Schmirgel.șmirghel (Dicționar de neologisme, 1986)ȘMÍRGHEL s.n. Rocă metamorfică formată în cea mai mare parte dintr-o masă de granule fine de corindon. ♦ (
Tehn.) Material abraziv făcut din praful obținut din roca descrisă mai sus; emeri. [Pl.
-le, -luri. / < germ.
Schmirgel].
șmirghel (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȘMÍRGHEL s. n. 1. rocă metamorfică dintr-o masă de granule fine de corindon alternând cu magnetit, abraziv. 2. hârtie sau pânză acoperită cu granule de șmirghel (1), pentru curățirea sau lustruirea lemnului, a metalului etc.; emeri. (< germ.
Schmirgel)
șmirghel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șmírghel s. n.șmirghel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘMÍRGHEL s. n. 1. Rocă metamorfică formată în cea mai mare parte dintr-o masă de granule (fine) de corindon, alternând cu magnetit; emeri.
2. Material abraziv în stare de pulbere, obținut din șmirghel (
1) sau fabricat pe cale sintetică. ♦ Hârtie acoperită cu un astfel de material, folosită pentru a freca, a curăța sau a lustrui unele obiecte în industria lemnului, în lăcătușărie etc. — Din
germ. Schmirgel.