șmecherie - explicat in DEX

șmecherie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘMECHERÍE, șmecherii, s. f. Faptul de a fi șmecher. ♦ Abilitate de șmecher; vorbă sau faptă de șmecher; șiretlic, vicleșug; escrocherie, fraudă; șmecherlâc. – Șmecher + suf. -ie.

șmecherie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
ȘMECHERIE chichirez, găselniță, halardeală, merchez, moftologie, nasabțigen, șmerchez.

șmecherie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
șmecherie, șmecherii s. f. 1. faptul de a fi șmecher. 2. abilitate de șmecher. 3. vorbă sau faptă de șmecher. 4. șiretlic, vicleșug. 5. escrocherie, fraudă. 6. accesorii (mai ales la aparatură electronică) 7. obiect greu de definit.

șmecherie (Dicționaru limbii românești, 1939)
șmecheríe f. (d. șmecher). Fam. Șarlatanie, înșelătorie: a umbla cu șmecheriĭ, a pricepe șmecheria. – Și șmichirie (est). V. teșmecherie și măĭestrie.

șmecherie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șmecheríe s. f., art. șmechería, g.-d. art. șmecheríei; (fapte) pl. șmecheríi, art. șmecheríile

șmecherie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șmecherie f. șiretlic: fata umblă cu șmecherie ISP.

șmecherie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘMECHERÍE, (2) șmecherii, s. f. 1. Faptul de a fi șmecher. 2. Abilitate de șmecher; vorbă sau faptă de șmecher; șiretlic, vicleșug; escrocherie, fraudă; șmecherlâc. — Șmecher + suf. -ie.