șmecheresc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘMECHERÉSC, -EÁSCĂ, șmecherești, adj. De șmecher, care aparține șmecherilor, privitor la șmecheri, ca șmecherii. –
Șmecher +
suf. -esc.șmecheresc (Dicționar de argou al limbii române, 2007)șmecheresc, -ească, șmecherești adj. de șmecheri, privitor la șmecheri; ca șmecherii
șmecheresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șmecherésc adj. m.,
f. șmechereáscă; pl. m. și
f. șmecheréștișmecheresc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘMECHERÉSC, -EÁSCĂ, șmecherești,
adj. De șmecher, care aparține șmecherilor, privitor la șmecheri, ca șmecherii. —
Șmecher +
suf. -
esc.